Oamenii din anul 2319 vor fi exact precum cei de azi şi doar tehnologia va evolua? Iată întrebarea stârnită de remarcabilul roman al lui Alexandru Lamba. În "Arhitecţii speranţei" avem, la drept vorbind, două romane. Primul, eseistic, situat la un înalt nivel speculativ, dezbate dilema călătoriei în timp, dar şi alte teme pasionante: arta manipulării oamenilor, raportul dintre realitate obiectivă şi ficţiune, vocaţia sau nonvocaţia fiinţei umane pentru adevăr, supravieţuirea iubirii pasiune într-o epocă supertehnologizată.
Circa două treimi din volum sunt ocupate de un roman realist. Personajele sunt adulţi trăitori peste 200 de ani în Berlin, având comportamentul şi mentalitatea unor corporatişti din anul 2017, rezidenţi într-un oraş mare din Europa. Modul cum vorbesc aceşti tineri exprimă un aliaj între cele două ingrediente ale succesului în lumea de azi: inteligenţă şi agresivitate. Dialogurile lor, presărate cu expresii folosite în mod frecvent de tinerii tehnocraţi români de azi, sunt revelatoare. Iată un exemplu:
"- Eşti un mare mitocan!
– Tot eu?
– Da, tu! Eu, dimpotrivă, găsesc că gagica e super dacă mă aşteaptă. Şi vreau s-o iau uşor, la început să nu fim doar noi doi. Sondez terenul. Când eşti într-un grup mai mare, vezi dacă gagica te place sau nu. Altfel, în doi, na… nu are cu cine vorbi în afară de tine şi atunci…"
Probabil că prezumaţii cititori ai cărţii se vor recunoaşte cu plăcere în personaje, iar cartea se va vinde mai bine din această pricină. Rămâne totuşi în discuţie problema dialogurilor în sefeurile cu subiecte plasate într-un viitor îndepărtat. Este de dorit ca autorii să intuiască şi schimbările intervenite în felul de a fi al oamenilor sau este suficient să opereze cunoscutele extrapolări în materie de tehnologie?
De sine stătătoare ni s-au părut a fi cele câteva pagini une este înfăţişată iubirea imposibilă şi unilaterală dintre un corporatist (teoretic trăitor peste 200 de ani, dar având mentalitatea unui ins din zilele noastre) şi o femeie dintr-o altă epocă istorică. Episodul are farmecul contradictoriu al iubirilor romantice, tot mai puţin posibile în lumea tehnologizată.
Ceva inefabil, talentul literar, încearcă să unească, în romanul lui Alexandru Lamba, nişte componente aparent incompatibile. Succesul de librărie al cărţii va dovedi probabil că este vorba despre o încercare reuşită.