Cartea de față conține benzi desenate. Pregătindu-mă s-o comentez, am citit destul de multe teoretizări despre acest gen hibrid. Am aflat idei interesante, dar nu și explicația atracției pasionate a unora pentru el. Nu mi-a rămas decât să recurg la maniera impresionistă și să încerc imaginarea unei estetici sui generis. În definitiv, cei mai mulți consumatori de ficțiuni nu-și conceptualizează preferințele.
Prima calitate a cărții de față este forța ei ”hipnotică”. Cine o parcurge dorește apoi s-o mai vadă/citească de mai multe ori. Cred că această interesantă tendință ține de dispoziția contemplativă a amatorului de artă plastică. O carte bună se poate reciti, dar o operă vizuală se ține la vedere și este privită cu aceeași plăcere de nenumărate ori. Desenele Alexandrei Gold, în special cele ale unor femei, au o grație autentică. De altfel, din punctul meu de vedere, cele mai reușite povestiri ilustrate ale volumului sunt primele două, unde Alexandra Gold semnează ambele componente. Sunt două mici basme, desenate în cunoscutul stil al autoarei. Textele au de asemenea o notă personală.
Scenariile datorate lui Alexandru Lamba pornesc de la idei insolite, dezvoltate cu talent autentic. Este evocat un episod din istoria tehnologiei, ni se propune o ucronie referitoare la un episod din istoria poporului român, sunt imaginate două întâmplări petrecute în Federația Rusă, unde lucrurile merg rău din pricina refuzului de adopta democrația de tip american, ni se prezintă și două istorisiri curat SF. Dodo Niță ar putea să ne spună dacă respectivele teme sunt în mod tradițional abordate în BD-uri. Înclin să cred că nu. Alexandru Lamba strecoară și două elemente ”picante” în elaborările sale. În BD-ul intitulat ”Moș Ion Roată și Vodă Cuza” există un panseu semnificativ, dovadă a faptului că în ziua de azi este trendy să sugerezi că românii nu sunt un popor tocmai OK: ”Decât marea unire, mai bine o revoluție industrială, zic.” O altă ”strâmbă” sunt ironiile la adresa unor preoți ortodocși. Aspecte, desigur, mai degrabă amuzante. A. L. rămâne un autor talentat, diagnosticat de mine ca atare încă într-o carte apărută în 2020.
Revenind la justificările atracției pentru BD, cred că urmărirea unor benzi desenate presupune integrarea unor aspecte aparent incompatibile. BD-urile exprimă simultan seriozitate și deriziune, realism și caricatură; sunt în același timp artă în sensul tradițional și Pop Art. Preferința pentru benzile desenate s-ar explica deci prin tentația performanței intelectuale.
O carte reușită.