Cartea de față confirmă calitățile și preferințele dovedite anterior de Rodica Bretin. Folosirea impecabilă, chiar elegantă, a limbii române, interesul pentru fenomenele paranormale, dar și pentru scenele de ficțiune dătătoare de groază pentru cititor, contactul cu lumea obiectivă exclusiv prin intermediul lecturilor, preferința pentru personaje fenimine memorabile, o anumită ”discriminare” a personajelor masculine.
De data acesta, autoarea ne dovedește că are un deosebit talent pentru romanțarea unor episoade reale sau, oricum, consemnate ca atare în presă. Ea probează o remarcabilă abilitate atunci când transformă un articol de ziar într-o narațiune cu elemente fictive, menită să-l înspăimânte pe cititor sau măcar să-l neliniștească. Cartea sugerează că un fel de viață există și după moarte, iar spectrele revenite printre cei vii nu sunt amabile de felul lor, ci răutăcioase, chiar malefice. Apare astfel o proză horror cu persoaje reale. Genul proxim al acestui gen de literatură par a fi biografiiile romanțate, denumite de Irving Stone ”bio-istorie”.
Autoarea reușește să obțină o mixtură validă, oferind în același timp o lectură antrenantă pentru amatorii de senzațional, o contribuție de enigmologie și un text remarcabil datorită acurateței stilistice.