Cartea de față are o structură de almanah. Principiul ei integrator este pasiunea autorului pentru fenomene studiate de enigmologie, o disciplină neomologată academic, dar respectabilă în principiu. Într-un interviu realizat de Anamaria Borlan, inserat după prefața semnată de aceeași, autorul dovedește lipsa de îndoieli a unui convertit: ”De aici conchid că fenomenul OZN este real […] Pe moment, concluzia mea este că extratereștrii sunt de mult timp aici pe Pământ.”
Asemenea concluzii tranșante sunt foarte rare, în carte. În general, autorul este zgârcit cu propriile opinii, preferând să acumuleze informații și păreri ale altora. Spre deosebire de eseistul tradițional, subiectiv și doritor să-și etaleze cât mai multe dintre conjecturile sale, autorul nostru își indică meticulos sursele. Apare astfel un hibrid interesant între jurnalistică și stil academic.
Eseurile (încercările) acumulează informații despre comunitatea ufologică, a celor preocupați, la diferite niveluri de competență, de fenomenele aeriene necunoscute (FAN), adică de popularele farfurii zburătoare, de abducții (răpiri) ale unor oameni de către entități extraterestre aflate în aparate de zbor, de așa-numitele crop circles (figuri geometrice apărute în lanuri), de cosmonauții sovietici, de un remarcabil film post-apocaliptic, de vocația arătată de unele vedete rock în materie de cercetări și reflecții ufologice.
Cei atrași de respectivele teme pot găsi multe informații interesante în elaborarea lui Gheorghe Tănase. Cum arătam, opiniile autorului sunt etalate cu zgârcenie, situându-se la egală distanță față de discursurile pătimașe, dar și de ironii. Treptat însă iese la iveală faptul că autorul este destul de sceptic în legătură cu posibilitatea omenirii de a-și rezolva marile probleme.
În general, cei interesați de extratereștrii implicați în viețile pământenilor par destul de pesimiști. Probă sunt filmele cu subiecte din categoria respectivă, unde extratereștrii sunt de regulă niște ființe ostile, aflate în căutare de resurse. În cartea de față, o aură de literaritate este generată tocmai de o asemenea structură psihică a autorului. Peste anumite dovezi că are simțul umorului, Gheorghe Tănase este un sceptic și crede că trăim într-o lume ”care pare că își așteaptă sfârșitul”.
O carte onorabil de sinceră, nerecomandabilă optimiștilor fervenți.